La inceput a fost echilibru... barbatul pleca la munca sa aduca bani sau mancare, iar femeia ramanea acasa sa aiba grija de casa si copii.
Armonie. Pace. Fericire.
Mai tarziu, femeia si-a dat seama c-ar dori sa faca mai mult. Si-a plecat si ea sa munceasca.
Prima problema. Daca femeia isi ia job, ce se intampla cu casa, cu copiii? Hmm... Au stat sotii ce-au stat si s-au gandit pana ce... barbatul (cred) a venit cu ideea: "nevasta ce-ar fi sa te ocupi tot tu si de copii si de casa, ca doar te-ai ocupat atata timp incat stii tot ce e nevoie sa faci. Nimeni nu face lucrurile astea mai bine" Femeia, a zis da... "Le fac pe amandoua. Merg la servici ziua si oi tine tot eu casa, ca vorba aia barbatul nu se pricepe".
Femeia a inceput sa devina din ce in ce mai istovita. Insa odata intrata in joc n-a mai putut renunta. Nu renunta la job ca s-a obisnuit cu mai multi bani, nu renunta la curatenie si crescut copii pentru ca... cine sa le faca.
Si asa s-a creat dezechilibrul...
Femeia munceste dublu...
Ok, sa zicem inteleg atitudinea asta in epoca ceausita. Dar daca ma uit bine in calendar de vreo 20 de ani cica am cam luat contact cu occidentul. Petrecem vacante in afara, citim reviste culte, facem facultati si doctorate. Teoretic ni s-au deschis mintile la fel cum ni s-a deschis si capacitatea de a sta la munca de la rasarit pana la apus.
Dar cu mentalitatea? Cu mentalitatea stam la fel de prost! Inca mai avem impresia ca noi trebuie sa facem curat dupa barbati si ca trebuie sa gatim in timp ce ei se uita la meci. Si facem asta, bai frate, fara niciun pic de revolta! Ba mai mult, ne luam la harta cu cele care cred ca asta nu e un comportament ok.
Azi m-am certat cu colega de apartament. Stam 3 fete si un baiat. Si distinsa domnisoara considera pana la cer de corect ca noi fetele sa facem curat si baiatul (prietenul ei) NU. De ce? Pentru ca... el nu stie.
:)) I-am explicat de sute de ori ca eu NU fac curat dupa altii pentru ca timpul meu e la fel de important ca timpul lor. E un principiu simplu...cine locuieste si murdareste, curata. Si daca tot vrea sa-l menajeze, no problem sa curete ea pentru el!
Evident n-a inteles si n-o sa inteleaga nici cand o sa-i spun ca timpul meu e intr-atat de important incat ALEG sa-l utilizez cu mai mult folos decat pentru a face curat si am sa dau 30 de lei pentru ca o tanti sa curete in locul meu. Sunt sigura ca ma va privi lung si cu ochii mari si ca va zice ca mi-e lene si ca nici macar curat nu pot sa fac.
Caci nu toti reusim sa ne rupem de epoca in care femeile stateau la cratitza. Chiar daca purtam haine de firma, vizitam Parisul si muncim la companii straine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Ce problema existentiala...
Trimiteți un comentariu