Business maker

Ma cheama Marcel. Conduc un BMW si ma scobesc in dinti cand am chef. Daca ai sa deschizi un top 500 Capital ai sa ma vezi acolo. Cu moaca mea de killer, pe care n-am cum sa o schimb nici daca vreau. Sunt un prost. Dintotdeauna am fost asa. Numai ca am avut noroc. Si n-am mancat cacat pentru asta. Doar am zambit. Si am tras tare. Tare ma, ai auzit?

Ca sa-ti spun cum a inceput totul ar trebui sa ma intorc in anii 90 cand eu decojeam coaja la ouale fierte in parcare la Universitate.  Eram maturator. Si in pauza de masa ouale astea erau cea mai mare satisfactie. Colegii radeau de mine ca sunt si prost si urat, dar eu nici macar nu-i auzeam. Aveam un vis. Sa devin sef. Dorinta asta era mai tare decat dorinta de a face sex. Nu stiu de ce. Pur si simplu, cand ma vedeam in fata a 20 de angajati barbati si poate o secretara buna ma inveseleam instant. Instant ca nesul.

Asa mi-am petrecut eu anii. Spaland si maturand trotuare si sosele si gadindu-ma la bani si la alti prosti pe care o sa-i conduc. Nu stiu daca la un anumit moment dat am maturat vreun rahat mare, dar s-a intamplat ceva… un om cu o limuzina a oprit la stop. M-am uitat asa la el. era istovit tot. nu avea nici macar chef sa-si conduca masina aia mare. Atunci am aruncat matura. M-am dus la el si m-am prezentat. Buna, eu sunt Marcel si nu dau mana cu tine ca sunt murdar. Te vad stand ca un bou in intersectie si sunt sigur ca te-ai blocat. Ia zi? Ce idee nu-ti vine? Zi-mi care e afacerea ta si sa mor daca nu in astea 30 de secunde pana se face verde iti livrez minim 2 solutii de revitalizarea a ei.

Mi-a aratat cu privirea spre camasa de la piept. Am inteles ca face costume. Si atunci mi-a picat fisa. Dar de ce doar costume? De ce nu si batiste? De ce nu brose pentru barbati? De ce nu niste bucatele mici de material impregnate cu parfum pe care sa le pui pe buzunarul de la camasa.

Cand i-am zis toate astea tipul fie n-a inteles, fie s-a entuziasmat atat de tare incat din greseala a apasat piciorul pe acceleratie. El a plecat, eu am ramas cu ideea. In 2 luni imi deschisesem deja firma. Am corupt-o si pe Nela de la 5 care odata mi-a fost amanta si am lasat-o pentru ca, croitoreasa fiind ,mereu lasa cate un ac in pat si mi-l gaseam infipt in fund.

Am inceput cu un butic de accesorii de camasa. Am trecut la accesorii de paltoane. Si apoi la esarfe. Candva l-am cunoscut pe Craioveanu care s-a facut ca isi incurca telefonul cu al meu. Frate, am pus mana pe o comoara. Aproape 500 de numere de telefon de la fitosi din astia din media. Am bagat-o pe Cici la inaintare, ma rog inainte i-am cumparat silicoane si vreo 2 tuburi de vopsea de par, si am pus-o sa-i sune si sa se vada cu toti fitosii. Apoi am inceput sa confectionez orice. Orice vedetele cu mintea nu gandeau – de la arici de prins la palarie pana la sireturi din matase. Si evident banii au curs.

Cum imi plateam angajatii? Cam prost! Eh, de-aici a venit si problema. Businessul mergea dar eu aveam 3 damblale: 1. Daca unul gresea ceva, luam rigla si-l bateam la curul gol. Da nu asa, una doua ci pana se inrosea, frate. Mi-aduc aminte si acum cum Anton a trebuit sa coasa din picioare vreo 2 saptamani, de au crezut astia ca l-a  f…ut cineva in cur. 2. Bai, in fiecare zi ii puneam sa vina la ore fixe. Dar nu asa, 9 dimineata in fiecare zi. Nu tata, aveam numerele lor de telefon si in fiecare seara pe la 10 le dadeam SMS – baietii, maine la 8:47 fix! Cine intarzie la alegere – bataie la fundul gol sau concediere, frate! Mereu veneau la fix. Tin minte ca odata le-am zis ceva si mai si… ora de sosire 8:49, daca veniti mai devreme va concediez, daca veniti mai tarziu va nimicesc! Nu stiu pe unde s-au ascuns, dar nimeni nu a venit nici mai tarziu, nici mai devreme.

Eh si in sfarsit dablaua nr. 3 e asta: toata lumea vine cu oua fierte, sanvisuri si maxim o Eegenie la serviciu. Mananca de fata cu mine, iar eu servesc numai paste, caviar si uneori gratar. Cine inghite in sec… cu linia la fund. Cine da sa se ridice de la masa – afara!

Nu mi-a venit sa cred dar intr-un an de zile nici macar un angajat nu mi-a plecat. Aveau 5 milioane salariu si conditiile de mai sus. Si i-am fidelizat. Deja ma plictisisem. Nu mai era fun. Eram pe punctul de a construi noi reguli cand… intr-o dimineata desi le zisesem sa vina la 8:40, berbecii erau toti la program de la 7. In mijlocul halei trona un scaun. M-au luat de la masina, mi-au luat haina si m-au condus inauntru. Ma gandeam ca cine stie ce party secret imi fac. M-au asezat pe scaun. Am inceput sa zambesc. Asteptam stripteusa. Aha. A venit insa o grasa. S-a asezat peste mine si a inceput sa imi dea palmi, strigand – trezeste-te, trezeste-te netrebnicule. Trebuie sa te trezesti.

Am inceput instant sa plang. Ma simteam ca atunci cand ma batea mama. Grasa si ea de altfel. Grasa a continuat sa ma loveasca si sa ma jigneasca. Am vrut sa-i zic – da-te fa macar jos de pe mine, ca esti atat de grea incat nici daca as vrea sa vorbesc nu as putea.  Grasa nu a inteles nimic. S-a oprit abia cand a venit ceata de muncitori. Toti cu cate o furculita in mana. Ca cica azi o sa ma manance de viu in loc de ouale fierte daca nu marturisesc tot.

Ai dracului nu vroiau nicio marire de salariu. I-am intrebat, doar. Nu intelegeam. Ce greva e asta? Ce revolta? In ce film au vazut ei sa stea cu furculitele in jurul unui patron si sa nu tabere pe casa de marcat?

Intr-un final am inteles ca ei vroiau sa le povestesc. Tot. cum am copilarit. Si de ce mama naibii ma comport asa cu ei. Ca doar am 40 de ani.  Cand am vazut-o pe grasa aia ca se apropie de mine m-am enervat si am rabufnit. Nu te apropiaaaa, marturisesc tot! si asa am facut.

La intrebarea de ce ii pun sa manance sanvisuri le-am povestit de mama. A dracu ma punea mereu sa mananc ce e mai rau si de banii pe care ii economisea cu mine isi cumpara mancare fina si tigari. Zicea ca eu o sa prind bacteria daca mananc ca ea, ca e bine sa ma invat cu greul.

La intrebarea de ce ii pun sa vina la ore fixe, le-am povestit de Geta. Prietena mea din clasa a 9 a  care mereu ma punea sa vin la intalniri cand avea ea chef. Imi vara cate un biletel sub usa – la 9:45 sa fii in statie. Ori vi, ori pa si pusi. Si eu ca boul ma duceam.

Iar cu bataia la fund… come on, toata lumea a avut o invatatoare care nu stia cum sa foloseasca rigla si atunci o folosea pe post de batator… cred ca ii placea cum suna… poc, poc!

Cand am terminat de povestit se facuse liniste. Muncitorii mei, intinsi pe jos ma priveau milos. Saracul. Din ochii lor mari parca sareau cele 7 litere – S A R A C U L. am incercat sa ma feresc cat am putut de literele astea. Dar nu, ale dracu s-au dus fix in inima. Am simtit cum ma fac mic si insignificant. Se duse dracu toata stima mea de sine. Si se nascuse altceva… ii vedeam pe oamenii aia din incapere atat de mari. Parca toti erau mai buni decat mine si meritau mai mult decat le dadusem pana atunci. Parca ii vedeam pe toti cum mananca prajituri si eu oua fierte… aveam fantezii cu asta. Cum merg in mertan iar eu din ultimul profit al firmei le platesc benzina.

-am ridicat de pe scaun. Grasa n-a obiectat nimic. Mi-am luat haina si-am plecat. Vreo 2 zile nu am dat pe la firma. Puteau sa sune contactele lui craioveanu pana poimaine. Nu m-a interesat. Apoi m-am gandit ca alora de la firma le e dor de mine. Mi-am luat inima in dinti si am zis sa merg sa incerc. Doar au fost profi. In loc sa-mi dea o mama de bataie, ei mi-au dat o lectie.

Cand am ajuns la birou, aveam cafeaua pe masa. Prajitura cu mere era de ieri. Estimau ca am sa ma intorc mai repede. Am estimate dintr-o privire nivelul comenzilor si cat va trebui sa muncim in ultimele zile. Atunci le-am zambit – prostii mei, azi plecam in team-building. O sa va duca prostul de mine sa spargem profitul de luna asta.

Cand ne-am intors de la Barcelona eram deja cuplat cu Nela. Vedeam in ea mai mult decat croitoreasca care-mi baga ace in fund. Era femeie. Era doamna mea. Cu ajutorul ei am renunta la dulapul cu loc de umerase Tricourile si maieurile pot sta si pe rafturi. Si am inceput sa ma imbrac lejer. Clientilor am inceput sa le zambesc, iar angajatilor sa le fac rugaminti sa plece mai repede acasa.

Acum apar in capital 500. La pagina 10. Cica nu isi pot explica cum de businessul meu a crescut exponential in ultimul an. Ma gandesc sa-mi deschid o scoala de afaceri si sa-i invat pe copii un singur lucru in fiecare zi – fii tu - fii tu - fii tu - fii tu ­- fii tu si poarta-te cu angajatii cum ai vrea sa se poarte si ei cu tine!

Trecutul de-aia e trecut, ca nu mai e! Trezeste-te.